Poemu’-acesta-i pentru tine, iubita mea din
depărtări!
Când
soarta ne va reuni, va fi exact cum îmi doresc,
Tu,
muza mea cea călătoare, iar eu poetul pitoresc
Care-ți
va recita poeme de dragoste, dar și de dor
Ce
l-am simțit ades, amarnic, credeam aproape c-o să mor
De-a
inimii grea apăsare ce o simțeam în lipsa ta,
Căci
fără tine fericirea nici că mai poate exista.
Cu
tine-n gând am scris poeme – te-or aminti în nemurire
Chiar
dacă noi vom trece iute în fantomatică nefire,
Iubirea
noastră va fi-n veacuri nepieritoare și senină
Prin
versul ce mi-ai inspirat, tu, muza mea ca o regină!

Blogul ăsta n-are "like"? Pentru că, pentru că, pentru că 👍👍👍
RăspundețiȘtergereNu, Are doar comment-uri! Like se dă în G+ după distribuire!
ȘtergereFoarte frumos
RăspundețiȘtergereMulțumesc, domnul Daniliuc!
ȘtergereN
RăspundețiȘtergereSperanța, încărcătură emoțională, nemurire, toate la un loc, în poezia ta. Nu te dezminți NELU. Același poet sensibil. Frumos.
RăspundețiȘtergereMulțumesc, Tina!
Ștergere