Iubind neştiute mor stelele-n zori.
...ca un blues se strecoară aprilie-n sânge,
creangă de măr, creangă de măr înflorit,
nu mai plânge!...
Taci... iubirea din poartă-a fugit
cu paşii străpunşi de cuţit!
Taci, taci!...
am alergat la cai, am vrut s-o prind,
dar s-au topit, caii de vânt, fugind,
prin mâini mi s-au prelins, prin mâini, nelămurit,
lumina lor prin ierburi s-a stins, s-a risipit.
Taci, dusă e iubirea
- poate şi zeii mor -
şi poarta scârţâie, chemând încetişor...
...ca un blues se strecoară aprilie-n sânge,
creangă de măr, creangă de măr înflorit,
nu mai plânge!...

Creangă de măr înflorit, nu mai plânge!...Poemul acesta aproape mă frânge, Îmi mișcă sufletul ca pe o floare, Bătută de vânt și mirositoare!...Frumos scris, Cristina! Felicitări!
RăspundețiȘtergereÎți mulțumesc, Nelu!
RăspundețiȘtergere