Noapte la mare

Se-aude cum respiră, în valuri ce se sparg,

La malul mării, noaptea, cu spaimele-i din larg,

De parcă, din adâncuri, un monstru fără chip

A eşuat, strivindu-mi castele de nisip.

Miroase-a alge plaja şi-a scoici ce se deschid,

Între pământ şi ceruri e-al aerului zid,

Se arcuiesc sub lună, în depărtări, delfini,

Sub dealuri mişcătoare, comori aprind lumini.

Şi briza răcoroasă aduce pacea, blând,

Spiralelor din templul cochiliei de gând,

Meduzele şi crabii îmi umplu iar şi iar

Cu dangăte de vise al inimii altar.

Şi-ngenunchez pe digul cât lacrima de-ngust,

Fiinţa mării, Doamne, mă gustă şi o gust,

Alb, pescăruşu-mi strigă, în zboru-i nevăzut,

Să mă feresc în rugă de îngerul căzut…